Stamora slovacă

Localitatea de azi a s-a format prin colonizarea cu germani începând cu anul 1789. Însă înaintea germanilor, aşezarea era slovăcească. Satul vechi s-a format la sfârşitul perioadei turceşti, prin colonizare cu slovaci, similar cu localitatea Nădlac din judeţul Arad. În documentele habsburgice apare denumirea de Toth Stamora (Stamora Slovacă). La 1783 existau 158 de case slovăceşti.



Colonizarea germanilor

La 1789 au început să sosească primii germani, provenind din diferite zone ale Germaniei. Însă marea majoritate a germanilor a început să sosească aici pe la 1802-1803, fiind şvabi bănăţeni din satele germane cele mai importante: Lovrin, Săcălaz, Bulgăruş, Grabaţ, dar şi din localităţile învecinate Moraviţa sau Plandişte (Zichydorf, în Banatul sârbesc). Slovacii au început să plece spre alte localităţi din apropiere: Butin, Şemlac, Clopodia. Cei care au rămas, au fost cu timpul asimilaţi de masa germană.

Prima şcoală a fost ridicată la scurt timp de la colonizare, în 1806. Era un tip de şcoală parohială, pentru că în aceeaşi perioadă începe să se formeaze şi parohia (germanii erau cu toţii romao-catolici, de aceea se înţelege că aceste evenimente aveau loc în jurul bisericii romano-catolice). La primele însemnări, parohia avea în jur de 700 de membri. Din 1811, devine parohie de sine stătătoare. Până la jumătatea secolului XIX, avea să depăşească cifra de 1.000. Biserica mare s-a construit abia în 1857, cu bani din fondul religios al statului.

Primul şi al doilea război mondial

1914-1944

Primul război mondial a avut un impact puternic asupra comunităţii stămorene. Mai mulţi locuitori au fost înrolaţi şi au decedat pe front. În cinstea lor a fost ridicat un monument.

După unirea Banatului cu România, populaţia s-a menţinut relativ constantă. La mică distanţă la sud a fost trasată noua frontieră dintre România şi Serbia, însă germanii bănăţeni care au participat la unire, au susţinut unirea cu România. Stamora a intrat în componenţa României.

Al doilea război mondial a însemnat pentru germanii din Stamora un "începput al sfârşitului". Mulţi germani au fost încorporaţi în armata germană şi au murit în război.

După intrarea armatelor sovietice în România, a început şi prigoana împotriva germanilor. Consideraţi "inamici ai poporului", fascişti, colaboratori ai naziştilor, ei au fost deportaţi în Siberia, apoi în Bărăgan, alungaţi sau discriminaţi politic şi economic. Această stare de fapt a dus la emigrarea masivă, în special spre Germania. Nu mai puţin de 252 de persoane au fost deportate în Bărăgan numai din Stamora Germană (adică aproape un sfert din populaţie). Concomitent, au început să vină aici primele familii de români: refugiaţi basarabeni, moldoveni fugiţi din cauza condiţiilor grele de viaţă.

Nach oben